

''De mi-oi da o sărutare ..Nime-n lume n-a să ştie..Căci va fi sub pălărie..Ş-apoi..Cine treabă are?''...Ieri a fost o zi specială. Odată cu dramatizarea poeziei ''Floare albastră'', Mihai Eminescu mi-a intrat pe sub piele definitiv. Poate înainte îl credeam prea siropos pentru zilele noastre, dar acum îmi retrag cuvintele. Eminescu este un geniu şi va rămâne întodeauna. A fost o experienţă mai mult decât plăcută. Pentru câteva momente am reuşit să simt ceea ce simt actorii adevăraţi pe scenă. Poate că emoţiile m-au acaparat prea mult..Dar cred că ce a ieşit este ceea ce contează.