Un romantic..

De doua ceasuri tremurand in strada,

Cu ochii plini de muta resemnare,

Isi face planuri extraordinare

Si-n mintea lui rosteste o tirada.

-Poftim la geam, sublima aratare!

De-ai auzi tacuta serenada,

Te-ai apleca usor peste balustrada

Ca sa trimiti in vant o sarutare.

El spera inca..Poate, cine stie,

De la distanta, prin telepatie,

Va-nfiripa cu ea un dialog.

Dar inima-i se strange ca-ntr-un cleste,

Pe cand vardistul trece si-i sopteste

C-un zambet straniu: -Circulati, va

rog!....

George Toparceanu

In dragoste

Suntem un trup de centaur

Jumatate eu jumatate tu

Fara sa stim care din noi

Se bucura sau nu....

Acum cand plang

Acum cand plang de parca cobor
In groapa lacrimii unde nici nu mor
Sa am un somn inalt sa nici nu visez
Laptele caprei cu trei iezi

Cerul sa nu se incline pe spinari
De fum si de mari
Plansul-copac in picioare
De care se reazima fiecare

Incat locul unde eu nu sunt
Intre cer si pamant
Sa atarne de lacrima mea
Ca steaua de lumina sa.


Ileana Roman

Frumos...

Mă apropii încet..Cu puţină teamă..O emoţie îmi inundă încet sufletul...Să fie oare momentul pe care-l aşteptam de atâta timp..??Da..în sfârşit am ajuns..Vaporul se pune încet în mişcare...Îmi dau seama că nu visez..Că raiul din jurul meu este real..Într-adevar mă aflu aici..Pe acest lac minunat..În jurul acestor frumuseţi pământeşti ce mă înconjoară..lacul Como..un lac de 47 de km lungime înconjurat de vile şi case construite cu adevarată măiestrie..un loc minunat pe care am ajuns să-l cunosc şi de care am rămas profund impresionată..

FUG

Fug pe câmpia îngheţată
Şi ce m-aşteaptă dincolo nu ştiu.
Fulgii uscaţi se prăbuşesc din neguri
Atraşi de trupul meu
Şi undeva, prin pustietăţile reci
O fiară urlă înfometată.
Îmi voi rupe veşmintele
Şi le voi arunca peste nămeţi
Să creadă toţi că am pierit
Şi să mă uite
În timp ce eu, în alt oraş
De peste mări
Voi plânge după străzile copilăriei
Unde porumbeii îmi jucau pe umeri.


George Arion

Amintiri din cetatea nimănui

Cineva

Cineva din neguri
Le urmăreşte gândurile.
Cum să-l mulţumească
Dacă el nu le arată drumul izbăvirii
Şi doar îi pedepseşte?
Iată,dacă fericiţi cântă
Deodată cerul se-nvineţeşte de fulgere
Şi furtunile de nisip
Le îngroapă ţinutul.
Dacă plâng întristaţi
Deasupra jefuitelor morminte
Stoluri de păsări
Născute parcă din pământ
Pustiesc lanurile.
Rămân muţi şi încremeniţi
Cu ochii goi
Lipsiţi de vreo dorinţă
Însă nici atunci nu sunt cruţaţi
Şi vânturile roşii ale apusului
Le aprind casele.


George Arion

''Dimineaţa iubirii'' de George Şovu

Plaja a rămas pustie!...Marea îşi poartă răsuflarea blândă pe deasupra nisipului,încercand să citească de pe obrazul acestuia rândurile unei noi file din cronica de vacanţă.Undeva,dincolo de înaltele şi elegantele blocuri ale hotelurilor,ce-şi dau mâna precum nişte silabe de piatră şi de sticlă rostite pe verticală,soarele îşi stinge,treptat,cercul de rubin,însemnând hotarul de foc al trecerii pe ''celălalt tărâm'' ca pe o înflorita promisiune de reîntoarcere pentru mâine.
Pe plaja pustie,doar două flăcări-una albă şi alta verzuie-îşi mistuie îmbrăţişările.La hotarul dintre pământ şi apă,jurămintele se rostesc în tăcere.Între două valuri,marea îşi ţine,parcă,răsuflarea spre a prinde mai bine şoaptele celor două tinere mâini.
''Nu pleca/...pare să îngâne una dintre ele.Mai vreau să te privesc!/Vreau să te culeg/Şoaptă de şoaptă,/Lumină de lumină,/Tristeţe de tristeţe,/În ochii mei înălţati spre tine!/Nu pleca!/Mi-e sete de buzele tale însângerate,/Cu parfumuri/De liliac alb/Mi-e sete de privirile tale/Ascunzând cerul în fiecare mângâiere/Cu care mă îmbrăţişează.../Rămâi!......''

o poză destul de reuşită a fântânelelor din faţa Palatului de Justiţie.... încă o dovadă a faptului că Rm.Vâlcea este un oraş foarte frumos...